Proiectul – O istorie comună

Proiect susţinut de Adunarea Legislativa a Regiunii Emilia Romana- Italia şi de Consiliu Judeţean Iaşi- Romania
Ideea

Despre disensiunile dintre românii care s-au stabilit în Italia şi italieni se ştie, în principal datorită mass–mediei şi a felului în care aceasta a abordat problemele româno – italiene. Ceea ce se cunoaşte mai puţin, sunt rădăcina comună, influenţa avută de cultura latină în antichitate şi mai apoi, în renaştere şi iluminism, asupra poporului şi culturii noastre, elemente care au avut, de altfel, un rol fundamental în devenirea noastră ca popor şi civilizaţie. Pe de altă parte este importantă, în egală măsură, şi cunoaşterea anumitor aspecte din istoria fiecărui popor, care ne individualizează şi unicizează. Se poate ajunge astfel la a explica trăsături ale prezentului, ale lucrurilor cu care noi, români şi italieni, ne confruntăm zi de zi. Totodată, cunoscând trecutul şi explicând prezentul, se poate discuta mai uşor despre valori morale, estetice, sociale, culturale, într-un proces mai deschis de înţelegere a acestora, într-o încercare de formare a unei alte ecuaţii multiculturale între cele două popoare.

Perioada

Anul şcolar 2008-2009 cu două etape de documentare – în România la Colegiul „C. Negruzzi” Iaşi (23-30 noiembrie 2008) şi în Italia la Liceul „Enrico Fermi” Bologna (21-28 aprilie 2009). Proiectul poate fi continuat şi în anii următori.

Participanţi

32 elevi (16 din Colegiul „C. Negruzzi” şi 16 din Italia, Lic. „E. Fermi” Bologna) şi 6 profesori.
Din Colegiul „C. Negruzzi” au participat elevi din clasele a X-a A şi B şi din clasa a XI-a A.
Profesorii participanţi: Prof. Doboş Mihaela, Koriloff Adam, Perjoiu Rodica.

Obiective

  • cunoaşterea realităţii referitoare la realităţiile istorice şi prezente dintre Italia şi România;
  • încurajarea cunoaşterii reciproce ca o modalitate de eliminare a xenofobiei şi rasismului, de eliminare şi diminuare a stereotipurilor şi prejudecăţilor;
  • creşterea respectului pentru valorile locale, naţionale şi europene;
  • încurajarea cooperării dintre cele două popoare;
  • încurajarea dialogului, folosind, în măsura în care este posibil, limbile celor două popoare şi o limbă de circulaţie internaţională;
  • schimbul de informaţii, ca o modalitate de redefinire, consolidare şi verificare a valorilor sociale, culturale, morale, estetice şi instituţionale;
  • iniţierea unui demers educativ intercultural;
  • încurajarea spiritului civic al elevilor;
  • dezvoltarea abilităţilor de relaţionare;