File de istorie

Începuturile Liceului Internat

În Raportul general Anual asupra Învățământului, din decembrie 1884, se argumenta necesitatea înființării unor licee model, ”având personalul didactic cel mai ales, o administrație perfectă”, pentru ca, în timp ”întreg învățământul” să resimtă ”influența binefăcătoare a unui CENTRU DE CULTURĂ de asemenea importanță”. În acest context de modernizare a societății românești, la 5 octombrie 1895, își deschidea porțile Liceul Internat din Iași, ”o nouă școală instalată într-o clădire spațioasă și anume întocmită, înzestrată cu tot materialul didactic reclamat de programa liceală clasică [...], menită a experimenta, în cele mai bune condițiuni de izbândă, învățământul liceal clasic, numai cu elevi interni și a prezenta un model de școală în acest fel”.

Acestui deziderat i-au răspuns generațiile negruzziste formate de un corp profesoral recrutat din Vechiul Regat și din Transilvania, pe baza unor criterii de exigență pedagogică, intelectuală și culturală. În primul an școlar, Liceul Internat și-a deschis cursurile cu un efectiv de 196 de elevi și un colectiv de cadre didactice format din 12 profesori, 7 maeștri (de desen, caligrafie, muzică, gimnastică etc.), un instructor militar și un medic igienist. Dacă, inițial, liceul a avut un singur profil, în urma adoptării Legii asupra învățământului secundar și superior din 1898, au fost desemnate două secții – clasică și modernă – la care se va adăuga, în 1911, o secție reală.

La împlinirea a 40 de ani de la înființarea Liceului, T.A. Bădărău remarca dăruirea și competența primilor profesori ai școlii, care ”au înțeles că au menire mai înaltă decât colegii lor și prilej mai fericit pentru rodirea sămânței ce aruncau. Ei au pus nu numai artă în predare, dar și suflet cald, prin care au stimulat tinerele energii”.

 

Din viața școlii: erudiție, tradiție și modernitate

Întemeiat ca liceu-model, de tipul colegiului englezesc, liceul și-a păstrat prestigiul dobândit în primii ani de existență, ”din perioada de belșug bugetar 1895-1900” (Traian Lalescu), intențiile intelectuale și culturale ale întemeietorilor transformându-se, în timp, într-un climat educațional și spiritual deosebit, recunoscut până astăzi drept spirit internatist sau spirit negruzzist.

Din primii ani de funcționare, în Liceu s-a creat o atmosferă de ordine, de carte și de intelectualitate, posibilă printr-un cumul de factori esențiali: 1. Selecția riguroasă a elevilor (proveniți din medii sociale, religioase, culturale, economice foarte diferite, dar având ca element comun îndeplinirea standardelor de exigență negruzzistă); 2. Un corp profesoral de excepție, cadre didactice cu vocație și rezultate demonstrate, secondate de pedagogi români sau străini; 3. Dotările materiale care să asigure calitatea învățământului (laboratoare, materiale didactice, bibliotecă literară și științifică). Într-o astfel de atmosferă de emulație intelectuală, nu e de mirare că în amfiteatrul Liceului Internat au fost organizate, încă de la început, conferințe susținute de specialiști originari din Franța sau Germania: E. Escouffier, Le théâtre de Victor Hugo (Conférence faite, le 24 Mai 1898, dans l’amphithéâtre du Lycée Internat de Iassy) sau Konrad Richter, Gerhard Hauptmann (conferinţă ţinută în amfiteatrul Liceului în anul şcolar 1898-1899, dedicată literatului german Gerhart Hauptmann (1862-1946) şi operei acestuia).

Dezideratul ”de a crea oameni întregi, cărora să li se formeze și să li se dezvolte toate forțele sufletești (...), de a forma oameni cu mintea sănătoasă și armonic dezvoltată, oameni de caracter și de voință” a fost transpus în viața școlii, indiferent de realitățile istorice mai pașnice sau mai tulburi.

Asemenea întregului oraș, devenit ”capitală rezistenței până la capăt” între 1916 și 1918, după cum l-a numit N. Iorga, Liceul Internat a suportat ororile războiului, întrerupându-și activitatea didactică pentru a se alătura cauzei naționale prin punerea clădirii la dispoziția Crucii Roșii, care a instalat aici un spital de campanie. Spitalul de la Liceul Internat a funcționat până în primăvara anului 1918, când conducerea liceului a reintrat în posesia a ceea ce mai rămăsese din inventarul școlii. Ulterior, clădirea a fost preluată de Comenduirea Pieții Iași și transformată în ”hotel” pentru repatriații dintre Prut și Nistru, refugiați de teama bolșevicilor ruși. Pe lângă amprenta dureroasă pe care războiul a lăsat-o asupra clădirii și a dotărilor deosebite de care instituția beneficiase la înființare, Liceul Internat a dat și un important tribut de vieți omenești: 25 foști elevi și doi profesori au căzut pe front, în timp ce mulți alți absolvenți și cadre didactice au fost mobilizați sau au participat ca voluntari în lupte. Printre aceștia se numără Ion Borcea, Mihai Ciucă, Constantin Fedeleș, Nicolae V. Hodoroabă, Horia Hulubei, Mihail Jora, Victor Ion Popa, Al. O. (Păstorel) Teodoreanu, Paul Verona. După reluarea cursurilor, a urmat o altă perioadă dificilă, de reparare a clădirilor și de refacere a in¬ventarului necesar bunei funcționări a școlii, reușită datorată fondurilor primite de la Ministerul Instrucțiunii Publice, contribuției Comitetului Școlar și prin implicarea foștilor absolvenți.

În timpul celui de-al doilea război mondial, liceul și-a continuat activitatea până în primăvara anului 1944, când, asemenea altor instituții din Moldova, a fost evacuat în zona Banatului. Bombardamentele asupra orașului și operațiunile militare din vara lui 1944 au afectat grav localul instituției, care a fost reabilitat cu mari eforturi. După 1948, procesul didactic a avut de suferit ca urmare a „adoptării” modelului sovietic, cu reducerea anilor de studiu la 10 clase, modificarea planurilor și a programelor de învățământ, încercându-se, mai cu seamă în anii 1950, îndepărtarea de valorile naționale autentice. Considerat un exponent al așa-zisei ”elite burgheze”, liceul a avut de suferit din cauza presiunilor asupra corpului profesoral, prin înlocuiri și detașări forțate, prin desființarea bibliotecii deosebit de valoroase, ce număra cca. 10.000 de volume.

Dincolo de provocările istoriei naționale și internaționale, în ciuda ingerințelor politice din diferite epoci, un singur element a rămas neatins: spiritul internatist. Prin intermediul acestui puternic element spiritual, liceul și-a păstrat prestigiul, numele și renumele fiindu-i onorate de generațiile succesive de profesori și elevi.

 

Avataruri nominale

  • 1895-1899: Liceul Internat din Iași
  • 1899-1948: Liceul Internat ”Costache Negruzzi”
  • 1948-1952: Liceul de băieți nr. 2
  • 1952-1954: Școala de 10 ani nr. 2 de băieți
  • 1954-1956: Școala medie nr. 2 de băieți
  • 1956-1960: Liceul ”C. Negruzzi”
  • 1960-1963: Școala medie nr. 3 ”Costache Negruzzi” din Iași
  • 1971-1976: Liceul nr. 3
  • 1976: Liceul real-umanist ”C. Negruzzi”
  • 1977: Liceul de matematică-fizică ”Costache Negruzzi”
  • 1990-2000: Liceul Internat ”C. Negruzzi”
  • 2000-2015: Colegiul ”Costache Negruzzi”
  • 2015 – prezent: Colegiul Național ”Costache Negruzzi”

 

Constelații negruzziste – profesori și absolvenți

Orice inventariere a celor care au trecut pragul Liceului Internat, fie ca profesor, fie ca elev, va constitui un moment de reflecție solemnă în fața unor nume precum: Nicolae Gane, Dragomir Hurmuzescu, Calistrat Hogaș, Theodor Nicolau, T.A. Bădărău, Vasile Calistru, Haralamb Vasiliu, Eugen Lovinescu, Traian Lalescu, Iorgu Iordan, Mihail Jora, Teodor Naum, Demostene Botez, Mihai Ralea, Horia Hulubei, Ionel Teodoreanu, Petru Caraman, Emil Condurachi, Radu Beligan, Liviu Leonte, Viorel Barbu, Ștefan Avădanei, Val Condurache etc.

 

Istoria recentă

Prăbușirea regimului comunist a însemnat pentru liceu revenirea la denumirea inițială, totodată revendicându-și și consolidându-și statutul de altădată. În 1998, devine Colegiul ”Costache Negruzzi”, iar din 2015, poartă numele de Colegiul Național „Costache Negruzzi” Iași, cunoscut ca instituție reprezentativă la nivel național și nu numai.

Istoria recentă a școlii se înscrie pe aceleași coordonate ale excelenței în educație, preluând modelul înaintașilor, situând prezentul sub semnul valorilor care au consacrat-o în timp. Astfel, în 2019 liceul a fost certificat pentru a patra oară cu titulatura de Școală Europeană în cadrul celei de-a XVI-a ediții a Competiției Naționale organizate de Ministerul Educației Naționale. Acest fapt a fost o recunoaștere a eforturilor managementului școlar pentru dezvoltarea unei culturi organizaționale solide, desfășurării de acțiuni și proiecte cu școli partenere din întreaga lume, ce au încurajat dialogul intercultural, toleranța și egalitatea de șanse, precum și crearea în rândul elevilor a sentimentului de responsabilitate și apartenență la o comunitate educațională construită pe valenţe educaţionale de excepţie şi deschidere către orizonturi culturale şi mentale menite a forma tineri pregătiţi să facă faţă provocărilor cotidiene.

Generațiile actuale de elevi și profesori privesc cu recunoștință către trecut și conștientizează responsabilitatea pe care o au în a duce mai departe tradiția, dar și de a o îmbogăți prin acordarea cu pulsul prezentului. Astfel, redescoperim mereu un reper valoros al școlii ieșene și naționale, în care spiriul negruzzist pulsează într-o firească și nobilă continuitate trecut-prezent.

Top

Acest website folosește cookie-uri pentru a furniza vizitatorilor o experiență mult mai bună de navigare și servicii adaptate nevoilor și interesului fiecăruia. Politica cookie

We use cookies to improve our website. By continuing to use this website, you are giving consent to cookies being used. More details…