EDUCAȚIA INTERCULTURALĂ

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ SI PREZENTA SA IN CURRICULUM ŞCOLAR

1.PREMISE

Dinamica socială a ultimelor decenii a adus în faţa lumii contemporane o serie de provocări faţă de care domeniul educaţiei nu poate rămâne indiferent, odată cu schimbarea accentelor de la predominanta monoculturalităţii către deschiderea interculturală. Aşadar, educaţia interculturală vizează o abordare a diferenţelor culturale, strategie prin care se iau în considerare interacţiunile spirituale, beneficiile schimburilor dintre culturi, într-un proces de legitimizare a unei identităţi culturale deschise.

Interculturalitatea se impune în învăţământul modern ca o necesitate spre a răspunde cerinţelor de educaţie ale societăţii contemporane, prin dezvoltarea interesului elevilor faţă de aspecte interculturale, prin dezvoltarea atitudinii de empatie culturală şi interculturală, ceea ce conduce la înţelegerea alterităţii şi a refuzului discriminării.

Noul curriculum încearcă să răspundă cerinţelor de a asigura în cadrul procesului educaţional orientarea către valori şi credinţe democratice, cultivând respectul pentru diversitatea culturală şi pentru identitatea culturală proprie.

2.ASPECTE ALE INTERCULTURALITĂŢII ÎN CURRICULUM

A. Limba şi literatura română

Programa de gimnaziu menţionează ca obiectiv cunoaşterea culturii locale şi naţionale, precum şi deschiderea interesului spre cultura diversă a Europei. În programă se regăsesc manifestarea interesului pentru comunicarea interculturală, interacţiunea dintre identitatea culturală naţională şi cea europeană, dar nu se oferă exemple de activităţi de învăţare, nu este vizată în mod stringent aplicarea acestor principii prin conţinuturile propuse. Manualele alternative nu acordă prioritate diversităţii culturale, conţin doar fragmente de opere din literatura universală (în special în manualele Ed.Humanitas) prevăzute ca lecturi suplimentare. Rolul profesorului va fi acela de a-i determina pe elevi să conştientizeze moştenirea culturală naţională prin etalarea folclorului românesc sau prin dialoguri interculturale (mituri, legende, port popular etc.) , toate acestea fiind menţionate în programă, dar nu ca elemente de conţinut intercultural. Nici programa, nici manualele nu sunt generoase în acest sens, dar elevii pot fi provocaţi pentru a avea o atitudine deschisă faţă de diversitatea culturală prin joc de rol, proiecte, portofolii, vizionare de film etc., suplinindu-se astfel limitele manualelor.

Programa de liceu nu explicitează conceptul de interculturalitate, operează cu sugestii precum “conştiinţa propriei identităţi culturale “ sau “într-un context cultural larg “ care ar trebui să orienteze prezentarea fenomenului literar autohton prin conexiuni şi deschideri europene. Dezvoltarea interesului faţă de aspectele interculturale este promovată prin conexiuni între literatura română şi cea universală, ce conţin deschideri de aplicabilitate practică, cu efecte asupra înţelegerii textelor literare propuse/alese, a valorilor cognitive, etice şi estetice intrinseci. Instrumentele educative sunt cele tradiţionale, uneori mascate de reprezentări grafice occidentale, dar fără a deschide elevilor lumi culturale diverse, fără dorinţa de a crea acestora o atitudine de curiozitate faţă de diversitatea culturală.

La nivelul clasei a IX-a manualele valorifică sugestiile programei şi lansează provocări prin sugestii bibliografice în care sunt incluse opere din literatura universală la fiecare dintre temele studiate.
Exemple: tema familiei permite profesorului libertatea de a extinde preocuparea pentru relevarea aspectelor interculturale, vizând depăşirea prejudecăţilor şi a stereotipiilor. Plecând de la romanul Maitreyi de M.Eliade sau Mara de I.Slavici (Ed. Art) se pot face trimiteri la familie ca entitate culturală, se pot dezbate arhetipuri interculturale, ritualuri etc. Literatura şi filmul se suprapun în interculturalitate, astfel că elevul poate vizualiza diferenţa şi diversitatea de cultură, de civilizaţie, prin raportări la identitatea protagoniştilor deveniţi eroi de film. Tema călătoriei, abordată prin texte literare şi nonliterare, poate genera activităţi de prezentare/confruntare a identităţilor social-culturale, urmărind modalitatea în care se construieşte o tradiţie în promovarea unui mod de viaţă, a altor civilizaţii.

În curriculum de clasa a X- a doar romantismul este tratat în context european, iar manualul editurii Humanitas prin sugestiile bibliografice încurajează interculturalitatea, cu accent asupra unor abordări inter- şi transdisciplinare. Se observă inconsecvenţa principiului aplicat în abordarea fenomenului literar, cultural, estetic, istoric etc., deşi opere importante ale literaturii române au contribuit la crearea unei identităţi culturale în context european (ex.: opera romantică a lui M.Eminescu, evoluţia romanului, dramaturgia modernă etc.).

Prevederile curriculare şi oferta manualelor de clasa a XI-a şi a XII-a orientează elevii către activitatea de documentare, de cercetare, valorificată în studii de caz şi dezbateri, în perimetrul unor teme precum: Latinitate şi Dacism, iluminismul, profilul cultural al etniei rrome (Ţiganiada), Orient şi Occident, Forme hibride ale civilizaţiei române la mijlocul secolului al XIX- lea, Curente literare /culturale în context european etc.; Identitatea culturală în context european, Dinamica fenomenului cultural în diferite epoci, cu accente asupra contextului socio-istoric şi cultural din diferite spaţii culturale.
Programa nu preconizează corelarea anumitor conţinuturi, astfel că esenţiale rămân strategiile prin care profesorul reuşeşte la finalul ciclului liceal să aplice aceste paradigme, orientând elevii către înţelegerea faptului că nu există culturi superioare, respectiv inferioare, ci tangenţe, conexiuni, interferenţe, decalaje şi determinări culturale, asigurându-se astfel respectul diferenţelor.

B.Limba engleză

Dimensiunea culturală ca informaţie, valori şi comportamente (“marele C”) în programa şcolară pentru limba engleză se regăseşte în conţinutul unităţilor de învăţare prin:

– teme ce abordează: viaţa de zi cu zi (mâncăruri şi bauturi tradiţionale, orarul meselor, bune maniere, sărbători publice, activităţi recreative etc.); condiţii de viaţă (standard de viaţă, condiţii de locuit etc.); relaţii interpersonale (familia şi relaţia familală, relaţiile între generaţii, relaţii la locul de muncă, relaţii între clase sociale etc.); valori, credinţe şi atitudini în relaţie cu clase sociale, instituţii, tradiţii, istorie, evenimente, personaje istorice, identitate naţională, ţări străine, popoare, arte, religie, umor etc.); limbajul corpului (cunoştinţele despre astfel de convenţii reprezintă o parte din competenţele socioculturale); convenţii sociale (ex. ospitalitate, punctualitate, cadouri, îmbrăcăminte, durata unei vizite, subiecte taboo, convenţii de conversaţie etc.); comportament ritualic (ex. nunţi, comportamentul publicului la ceremonii şi spectacole, festivaluri etc.).

– grade de formalitate/informalitate: limbaj funcţional, structuri lexicale şi gramaticale specifice, reguli şi modele de pronunţie şi intonaţie.

Temele sunt abordate prin: texte autentice, extrase şi/sau adaptate din articole de revista, ziare, cărţi, documente; didactice, special concepute pentru a acoperi o anumită arie lexicală; literare extrase/adaptate după capodepere ale scriitorilor de referinţă din literatura britanică şi americană; imagini, desene; diagrame, tabele, alte reprezentări grafice;material audio (cântece, interviuri, conversaţii); material video (filme, demonstraţii, interviuri, conversaţii)

Dimensiunea culturală ce vizează formarea de competenţe culturale (sensibilizare la diversitate, acceptarea diferenţelor, conştientizarea şi recunoaştere a informaţiilor culturale relevante, a prejudecăţilor, deschidere, empatizare, flexbilitate, toleranţă, de apreciere şi adaptare la valorile unei alte culturi) nu apare explicit, într-o secţiune separată, cu obiective specifice.
Cu toate acestea, competenţe culturale se regăsesc implicit, până la un anumit nivel, în competenţele de învăţare a unei limbi străine întrucât folosirea limbii presupune interacţiune şi comunicare între o diversitate de subiecţi. Aspectele şi diferenţele culturale sunt atinse în mod firesc pe parcursul predării elementelor de conţinut, a structurilor lexicale şi gramaticale dar şi atunci când sunt necesare, relevante, interesante pentru formarea elevilor ca viitori cetăţeni ai lumii.

Formarea competenţelor culturale prin:
-strategii de identificare a informaţiilor culturale, a diferenţelor, de a împărtăşi, de a compara informaţii şi experienţe din cultura româneasca şi cea străină ( învăţarea prin descoperire, reflecţie, anticipări, speculaţii etc)
-tehnici de dezvoltare a gândirii critice cu privire la prejudecăţi, stereotipuri culturale, neînţelegeri şi conflicte culturale
-dezvoltarea toleranţei, flexibilităţii, respectului pentru diversitate (a opiniilor) prin proiecte culturale de documentare şi prezentare şi prin lucru în echipă
-dezvoltarea empatiei prin jocuri de rol şi simulări, gesturi, mişcări stereotipice
-momente cultural-artistice: puneri în scenă a unor piese din cultura britanică/americană, carnaval de Halloween, scenetă de Crăciun, Ziua Recunoştinţei etc
-proiecte educaţionale ce presupun schimburi interculturale între şcoli-partenere (schimb de scrisori cu grupuri de elevi dintr-o cultură diferită, vizite de lucru, excursii etc.)

Sugestii de activităţi de formare a competenţelor culturale:

ACTIVAREA CONŞTIINŢEI CULTURALE

Cultural categorisations (asemănări şi deosebiri)
My story (cine sunt şi de unde vin),
Who are you, teacher? ( speculaţii pe marginea identităţii culturale a profesorului)
The ideal student (profesorii din alte culturi au reprezentări diferite ale conceptului de ”elev ideal”)
What embarrasses you? ( percepţie diferită asupra momentelor de jenă şi ridicol)
The world as I see it (noi suntem centrul universului, vedem lumea, chiar şi reprezentarea ei geografică, din perspectiva noastră)

CUVINTE, METAFORE, POVEŞTI

Snakes in the bushes (metafore din lumea animală-reprezentarea metaforică a şarpelui şi a şoarecelui în diferite culturi)
One woman’s story (experienţă de emigrant)
The quality of silence (semnificaţii ale tăcerii în diferite culturi)
Grandpa’s story (trecutul este o altă ţară)
Note the difference (varietatea lingvistică a limbii engleze în diferite zone ale lumii)

CONCEPTE CULTURALE

Icebergs (lucrurile pot fi ascunse dar ele există, mit cultural – realitate culturală)
Onion ring culture (ceapa ca metafora culturala, relaţia dintre produsele culturale şi valorile culturale)
Codes of conduct (analiză şi explicaţii asupra diferitelor coduri de comportament)
Walk on the wild side (reflecţie asupra violenţei stradale şi cauzelor ce duc la violenţă)

“PIERDUT” ÎN MAREA BRITANIE

What strikes you in a strange culture? (şocul cultural, percepţii diferite ale vieţii în Marea Britanie)
Dont let me be misunderstood!(diferenţe culturale înre Marea Britanie şi Statele Unite)
Four ways of complaining (moduri diferite de exprimare a unei nemultumiri în rândul clasei de mijloc)
The prince and the pauper (joc de rol centrat pe stereotipuri de comportament social)
Softening what you say (îndulcirea expresiilor tranşante, specific britanică)
UK quiz (documentare şi împărtăşire a rezultatelor cu privire la statistici culturale esenţiale din spaţiul britanic)

C.Limba germană

În predarea limbii germane ca limbă modernă, educaţia interculturală poartă numele de interkulturelle Landeskunde, şi este nelipsită din programele şcolare şi manuale, atât la gimnaziu, cât şi la liceu.
Astfel, pe parcursul studierii limbii germane, se are în vedere cultivarea şi dezvoltarea la elevi a unor valori si atitudini, cum ar fi:

– Dezvoltarea unor atitudini favorabile faţă de civilizaţia din spaţiul etnolingvistic
germanofon şi însuşirea unor elemente de cultură germanofonă, prin:
• Stimularea interesului pentru descoperirea unor aspecte legate de spaţiul etno-lingvistic germanofon/ viaţa copiilor din spaţiul etno-lingvistic germanofon;
• Stimularea curiozităţii şi interesului în a se informa asupra unor personalităţi
marcante ale istoriei şi culturii din spaţiul germanofon;
• Stabilirea unor asemănări şi deosebiri între elementele de cultură şi civilizaţie
descoperite prin studiul limbii germane, faţă de cultura autohtonă.

– Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin
abordarea critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale;
– Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte socio-culturale şi profesionale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba germană.

În scopul formării şi dezvoltării competenţelor interculturale în rândul elevilor se desfăşoară în orele de limba germană următoarele activităţi:

colecţie de obiecte culturale (reviste, imagini, ambalaje, vederi);
activităţi de proiect, albume tematice;
întocmirea de portofolii tematice;
prezentarea unor simboluri culturale, cântece, dansuri;
activităţi de grup: audiţii, vizionări, recitări, prezentare de serbări, concursuri
vizionări de filme şi prezentări în Power Point;
utilizarea de surse bibliografice;
discuţii pe grupuri;
jocuri didactice (gen ”Excursie pe hartă”).

Manualele pun la dispoziţa elevilor numeroase materiale autentice: imagini, fotografii, statistici şi texte precum articole de presă, fragmente din texte literare aparţinând scriitorilor de limbă germană, meniuri, reţete etc.

D. Istorie

Pornind de la importanţa predării istoriei din perspectiva lumii multiculturale de astăzi, curriculum actual propune competenţe, atitudini şi comportamente care vizează repectarea diferenţelor culturale şi a identităţilor naţionale, susţinerea activă a unor valori fundamentale precum toleranţa, înţelegerea şi respectul reciproc, democraţia, drepturile omului ş.a.
În curriculum-ul obligatoriu din învăţământul românesc actual, Istoria este prevăzută ca disciplină de învăţământ începând din învăţământul primar (clasa a IV-a). Din perspectiva educaţiei multiculturale, în programa de Istorie pentru clasa a IV-a, unul dintre cele cinci obiective cadru propuse vizează dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Prin disciplina Istorie în gimnaziu se continuă şi se aprofundează demersul iniţiat în învăţământul primar, în ceea ce priveşte formarea unui cetăţean creativ, cu abilităţi de comunicare socială, verbală şi non-verbală , având un set de valori care să-i orienteze activitatea şi care să coreleze evenimente din trecut cu realităţile prezentului, pentru a contribui la conştientizarea interdependenţelor dintre identitate şi alteritate, dintre local şi naţional, respectiv global, dintre drepturi şi responsabilităţi, dintre ideile şi comportamentul propriu şi mediul socio-economic şi cultural. Astfel printre competenţele generale vizate prin predarea istoriei la clasele V-VIII se află şi cele legate de exersarea demersurilor şi a acţiunilor civice democratice, iar printre valorile şi atitudinile promovate se numără:
• relaţionarea pozitivă cu ceilalţi
• respectarea drepturilor fundamentale ale omului
• asumarea diversităţii etnice, sociale, religioase şi culturale
La învăţământul liceal, competenţele generale şi specifice din programă urmăresc dezvoltarea unei personalităţi autonome, capabilă să analizeze, să propună soluţii, să accepte diversitatea şi dialogul, să observe şi să abordeze perspectivele multiple asupra trecutului, precum şi problemele sensibile şi controversate, să ia decizii în cunoştinţă de cauză, să-şi asume responsabilităţi, să practice atitudinile şi valorile societăţii democratice. Astfel, printre competenţele specifice care vizează interculturalitatea sunt:
• recunoaşterea asemănărilor şi diferenţelor dintre sine şi celălalt, dintre persoane, dintre grupuri (clasa a IX-a)
• utilizarea dialogului intercultural (clasa a IX-a)
• recunoaşterea şi acceptarea interculturalităţii (clasa a X-a)
• analiza diversităţii sociale, culturale şi de civilizaţie în istorie, pornind de la sursele istorice (clasa a XI-a);
Prin studierea istoriei la clasele a XII-a şi a XIII-a se urmăreşte dezvoltarea capacităţii de integrare activă în grupuri socio-culturale şi profesionale diferite, valorificând competenţele de comunicare şi relaţionare. Competenţele specifice sunt abordate şi la acest nivel din perspectiva educaţiei pentru drepturile omului, a educaţiei pentru diversitate, a perspectivelor multiple asupra istoriei, a problemelor sensibile şi controversate, a stretegiilor de argumentare, negociere şi cooperare, a utilizării surselor multiple de informare şi documentare.
La toate nivelurile de şcolaritate, conţinuturile de învăţare se referă la evoluţia spaţiului românesc în contextul european şi internaţional, la relaţiile dintre majoritate şi minorităţi, la relaţia românilor cu „celălalt”. Activităţile de învăţare propuse, în concordanţă cu competenţele, atitudinile şi valorile vizate trebuie să contribuie la înlăturarea stereotipiilor, a discriminării şi a automatismelor de gândire, precum şi la cultivarea spiritului tolerant.

E.Geografie

Competenţe:
– formarea tinerilor ca persoane capabile să aprecieze diferite culturi, să respecte şi să valorizeze pozitiv diferenţele culturale
– sensibilizarea elevilor în sensul respectării diversităţii, toleranţei şi solidarităţii.
– înţelegerea diversităţii naturale, umane şi culturale a României, Europei şi lumii şi realizarea de corelaţii cu informaţiile dobândite la alte discipline şcolare
– pregătirea viitorilor cetăţeni pentru o viaţă armonioasă într-o societate multiculturală.
Conţinuturi din curriculum:
– în clasa a V-a, a VIII-a, a X-a şi a XII-a, la capitolul “Populaţie şi aşezări omeneşti”, aspectele de interculturalitate se regăsesc prin utilizarea şi corelarea noţiunilor specifice, precum: rase umane, etnii, structura lingvistică, tradiţii, obiceiuri, mituri, conflicte etc.
– în clasa a VI-a şi în clasa a VII-a se studiază Geografia continentelor, iar educaţia interculturală se realizează permanent prin prezentarea aspectelor socio-culturale specifice fiecărei ţări studiate, făcându-se analogii cu ceea ce este caracteristic ţării noastre
Activităţi: efectuarea de excursii tematice cu participarea la evenimente culturale şi sărbatori locale, expoziţii, concursuri, serbări, activităţi muzicale şi corale în condiţiile în care arta se prezintă ca un excelent pretext şi ca o cale privilegiată pentru descoperirea, recunoaşterea şi aprecierea altor culturi.

F.Discipline socio-umane

În curriculum-ul obligatoriu din învăţămantul românesc actual, disciplinele socio-umane sunt prevazute începand din gimnaziu (clasa a VII-a şi clasa a VIII-a). Cultura civică reprezintă în gimnaziu o continuare, o aprofundare a educaţiei civice a elevilor iniţiată în învăţămantul primar, în ceea ce priveşte practicarea unui comportament civic într-o societate democratică, definit prin valori şi principii democratice.
Valori şi atitudini promovate:
– implicare civica în viaţa comunităţii şi cetăţenie activă;
– toleranţă şi respect faţă de diversitatea socială, religioasă, etnică, culturală,
– disponibilitate pentru dialog, relaţionare pozitivă cu ceilalţi;
– încredere în sine şi în ceilalţi.
La învăţământul liceal, competenţele generale şi specifice din programele disciplinelor socio-umane (psihologie – clasa a X-a, economie şi sociologie – clasa a XI-a, filosofie – clasa a XII-a) urmăresc cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul diferitelor grupuri, manifestarea unui comportament activ şi responsabil, adecvat unei lumi în schimbare, dezvoltarea unei personalităţi autonome, capabile să analizeze, să accepte diversitatea, sa-şi asume răspunderea, să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Astfel, printre competenţele specifice la care trimit disciplinele socio-umane, din perspectiva interculturalităţii amintim:
– identificarea trăsăturilor specifice persoanei în societatea interculturală;
– manifestarea unei atitudini tolerante faţă de opiniile persoanelor aparţinând unor culturi diferite;
– proiectarea unui comportament care încurajează interculturalitatea,
– analizarea in echipa a unor modalitati de combatere, din perspectiva interculturalităţii, a atitudinilor şi actiunilor intolerante din şcoală, familie şi din grupul de prieteni.
Pot fi delimitate o serie de competenţe interculturale necesare rezolvării unor probleme de interacţiune eficientă în medii educaţionale informale:
• implicarea personala în activităţi interculturale extradidactice (cercuri, excursii, serbari şcolare);
• legarea şi menţinerea unor prietenii interculturale;
• realizarea unui proiect personal în context intercultural;
• acceptarea de noi membri în grupul din care fac parte;
• medierea şi rezolvarea unor eventuale conflicte interculturale în grupul de elevi.
Atitudini identificate în urma temelor studiate:
• stimă şi recunoaştere;
• deschidere spirituală;
• atitudine non-evaluativă (a nu judeca pe alţii);
• respect, atracţie, reciprocitate;
• atracţie epistemică;
• capacitatea de reorganizare într-un mod flexibil, deschis, creativ şi nu inchis, intolerant şi monoton;

G. Învăţământ primar

Lb. Română: Tradiţii, datini şi obiceiuri: Moş Crăciun, Bradul de Crăciun, Teatrul folcloric cu măşti – la români şi în ţărilele europene,
Istorie:
1. Popoare de ieri şi de azi: Dacii, romanii, grecii, galii, slavii, turcii (modul de viaţă, locuinţe, obiceiuri); Românii, francezii, ungurii, germanii, ruşii, sârbii, bulgarii (influenţe reciproce, tradiţii, sărbători, comunităţi minoritare în România);
2. Europa unită: Drapel, imn, Ziua Europei
Geografie: Oameni şi locuri – aşezări umane, comunităţi; Poporul. Naţiunea. Comunitatea internaţională;
Educaţia civică:
1. Persoane din lumea întreagă: deosebiri (culoarea pielii, limba vorbită, religie, obiceiuri, tradiţii);
2. Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului